Ejacularea prematură este o disfuncție sexuală larg răspândită care nu permite bărbatului să mențină controlul asupra momentului ejaculator: apare prea devreme în comparație cu timpul necesar pentru a ajunge la orgasm.
În special, este definită ca atare atunci când apare la 1 sau 2 minute de la începutul actului sexual, în timp ce, în forma sa severă, apare la câteva secunde de la începutul actului de penetrare.
Este complexă trasarea limitelor precise și a zonelor care încadrează exact tulburarea ejaculărilor premature. Unii autori vorbesc de numărul de împingeri, adică de mișcări coitale utile pentru atingerea orgasmului; pentru alții, însă, ea trebuie stabilită în sens temporal, adică timpul scurs de la momentul penetrării vaginale până la momentul ejaculării propriu-zise (maximum 2 minute).
Trebuie să se distingă și să se încadreze ejacularea prematură primară de ejacularea prematură secundară. Aceasta din urmă este un simptom care apare nu de la primul raport sexual, ci mai târziu în timp. Numai o anamneză precisă ne permite să înțelegem diferența dintre ejacularea prematură primară și ejacularea prematură secundară și să evaluăm dacă au existat schimbări în ultima vreme, în ceea ce privește durata actului sexual, dificultatea manifestă de a controla ejacularea, disconfortul și anxietatea de performanță în timpul actului sexual cu penetrare.
Ejacularea prematură: cauze
Cauzele fizice pot fi:
- stări inflamatorii, cum ar fi prostatita
- anomalii anatomice ale frenului, care, dacă este prea scurt sau sensibil, induce un impuls ejaculator incontrolabil;
- inflamații ale uretrei, numite uretrite;
- anomalii genitale, cum ar fi fimoza.
De obicei, aceste cauze pot fi diagnosticate cu ușurință, deoarece sunt însoțite și de alte simptome în afară de ejacularea prematură.
Cauzele psihologice, pe de altă parte, sunt adesea legate de:
- vârsta tânără;
- frecvența redusă a actului sexual;
- așa-numita anxietate de performanță;
- factori psihologici sau relaționali;
- prezența unor cupluri disfuncționale.
Adaptarea la un nou partener poate, de asemenea, să alimenteze anxietatea nedominantă, tulburările de personalitate și depresia. Dar, mai presus de toate, trebuie exclusă prezența unui deficit erectil primar, care este primul indiciu în cazurile de ejaculare precoce.
Odată ce problema a fost încadrată, alături de o linie de acțiune psihologică, se poate recurge la o serie de mijloace medicale farmacologice topice sau chiar orale, care pot ajuta pacientul să amelioreze simptomul până la aducerea lui la normalitate.
Cum se poate preveni ejacularea prematură?
Ejacularea prematură poate fi prevenită acționând asupra propriului stil de viață și evitând situațiile stresante și anxioase.
Din punct de vedere fizic, o soluție preventivă poate fi reprezentată de exercițiile pentru dezvoltarea mușchiului pubococcigian, astfel încât actul sexual și impulsurile ejaculatorii să poată fi mai bine controlate.
Cum se tratează ejacularea prematură?
Ejacularea prematură trebuie tratată cu o abordare multidisciplinară.
Aceasta presupune efectuarea unei investigații etiopatogenetice precise și, dacă este necesar, inițierea unei „terapii comportamentale”, care presupune o analiză psihologică a pacientului, cu reconstituirea ideilor sale despre sexualitate și reconstituirea istoriei sale de viață și a contextului socio-cultural în care s-a dezvoltat.
Această terapie, la indicațiile stricte ale medicului, este de obicei însoțită de o terapie farmacologică, bazată pe medicamente blocante alfa-adrenergice și antidepresive serotoninergice.
Cele mai frecvent utilizate remedii sunt anestezicele locale, cum ar fi lidocaina sau prilocaina, sau chiar administrarea de antidepresive triciclice, care prelungesc durata actului sexual prin amânarea ejaculării. Printre acestea se numără fluoxetina, sertralina sau lomipramina.
Este esențial ca utilizarea farmacologică să fie combinată cu terapia de reabilitare sexuală, cu terapia psihodinamică sau cu terapii alternative de susținere.
În unele cazuri, după evaluarea corectă a indicației, circumcizia terapeutică, combinată cu neurotomia glandulară, poate fi utilă. Această practică chirurgicală reduce hipersensibilitatea glandului și este un remediu valabil pentru tratamentul ejaculării premature.
În prezent, rata de succes a tratamentului este foarte ridicată și, prin urmare, este bine să consultați un specialist androlog, care poate investiga în profunzime problema și poate stabili tratamentul potrivit pentru ejacularea precoce.
Pentru a rezerva un control urologic preventiv sau o examinare andrologică și urologică la Roma, vă rog să mă contactați aici.